A da drumul la viață, în artă. Ființă și timp în arta supercontemporană a lui Fikl.

A da drumul la viață, în artă. Ființă și timp în arta supercontemporană a lui Fikl.

facebook tumblr twitter pinterest

Arta lui Fikl nu te poate lăsa indiferent. Impactul este în primul rând vizual, cu detalii impresionante, juxtapuneri şocante, decoruri baroce opulente; apoi simbolic, sugerând o tensiune interioară profundă.

Fikl compune un univers vizual teatral-grandios, prin compoziţii simbolice, în care animale precum cai, tauri, păuni, câini sau oi ocupă spaţii suprarealiste, cu un hedonism violent şi neliniştitor. Marile galerii de artă din New York și Luxemburg găzduiesc deja lucrările lui Gheorghe Fikl. Prințul Charles le-a descoperit în 2013, într-o vizită pe care a făcut-o în România.

Tablourile lui Gheorghe Fikl au șocat, au iscat rumoare, controversă și admirație, însă niciodată indiferență. În centrul unora dintre creațiile sale a stat sacrificiul, simbolizat sub forma, spre exemplu, unor hălci de carne, deasupra unui altar unde o suită de preoți oficiază euharistia. Deși plasată în spații atemporale, cu decoruri somptuoase, tema picturilor sale este atât de bine înrădăcinată în contemporan, încât reputatul critic de artă, Chen Tamir, spunea despre pictura timișoreanului, cu ocazia expoziției Fikl la New York, că “figura centrală este luminată dramatic, de o singură sursă de lumină venită de sus, făcând parcă legătura cu o producţie teatrală. Lucrările sale par într-adevăr extrase direct din teatru, sugerând o dramă complexă ce se dezvăluie în fiecare pictură. Ele pot fi asemuite unor opere funeste, redate prin intermediul picturii. Paleta predominant roşie şi neagră a lui Fikl fixează tonul dramelor entuziaste care sigur sălăşluiesc în mintea sa”. Românii preferă, însă, arta decorativă. Din păcate, nu puțini sunt cei care aleg un anumit tablou, doar pentru că “se potrivește cu covorul sau cu canapeaua”. Fikl nu face rabat de la idealul și manifestul său artistic și spune că arta nu este complimentară sau decorativă, ci declarativă, vorbind și existând prin sine însuși. “Este adevărat că o parte a publicului nu înțelege misiunea artistului și a artei pe care o creează acesta, însă acest aspect nu trebuie să afecteze în nici un fel opera în sine. Ea există independent de dorința și voința celorlalți. Un act artistic este o viziune pur personală, care este sau nu gustată de public. Asta nu înseamnă că publicul este desconsiderat, ci, din contră, el este cel care oferă reacția, cel cu care artistul de află într-o relație de respect și echilibru constant. Îmi amintesc de o declarație a lui Picasso, care spunea <Așa este și arta. Nu decorativă, nu accesorizată, ci declarativă și chiar descriptivă, într-un sens tainic care poate fi descifrat de fiecare în parte în felul său unic>”, explică Fikl.

 

Cum lucrează Gheorghe Fikl?

“Tehnic, fac fotografii şi când am starea necesară le compun în Photoshop. Procesul în sine poate dura două luni, poate chiar jumătate de an, lucrez cromatic, compoziţional... Am un set de compoziţii pe care urmează să le pictez. Dacă mai am chef. Trebuie să fiu într-o anumită stare să revin asupra lucrării şi să mă reexprim prin pictură.

Eu de obicei încep trei, patru lucrări, termin vreo două, iar celelalte rămân pentru mai târziu... Procesul artistic durează ani, timp în care încep alte lucrări, iar eu sunt altundeva, ca stare artistică. Creez doar aşa, doar în momentul în care mă pun în stare”.

 

Ce spun criticii?

Compoziţiile sale sunt aproape întotdeauna echilibrate, cu o imagine central reprezentând un animal, îndreptată spre un fundal simetric. Figura centrală este luminată dramatic, de o singură sursă de lumină venită de sus, făcând parcă legătura cu o producţie teatrală. Lucrările sale par într-adevăr extrase direct din teatru, sugerând o dramă complexă ce se dezvăluie în fiecare pictură.

Ele pot fi asemuite unor opere funeste, redate prin intermediul picturii. Paleta predominant roşie şi neagră a lui Fikl fixează tonul dramelor entuziaste care sigur sălăşluiesc în mintea sa. Picturile lui calde şi întunecate trebuie să fie mari. Dimensiunile lor trebuie să facă loc nu numai pensulaţiei intense, ci şi iconografiei impozante – datorită teatralităţii care derivă din acestea. Există ceva aproape păgân în aprofundarea lor primară şi carnală. Ele sunt iconice: compuse central, cu detaliile excesive complet înlăturate. Doar indicatorii neclari ai opulenţei şi veneraţiei sunt redaţi cu tandreţe.

“Să considerăm, de exemplu, lucrarea Taur violet, în care taurul este conturat într-o parte, ca şi cum ar reprezenta o pictură murală. Moştenind secole de conotaţii şi asocieri, în această pictură taurul simulează simbolismul său inerent: fecunditate, virilitate masculină, războinicie. Taurul nu este un simplu taur, este Taurus, un symbol complex venerat de secole şi considerat talisman al puterii şi acţiunii. Atât în Taur cu cortină, cât şi în Taur violet, aceste creaturi bovine pozează deplin conştiente de grandoarea lor şi de respectul pe care-l inspiră.

Întocmai ca şi taurul, celelalte animale în jurul cărora gravitează Fikl sugerează şi ele o mulţime de simboluri. Fiecare animal poartă cu sine o istorie a unui mit. Berbecul din Oi cu candelabru pozează parcă într-un portret biblic, conştient fiind de statutul său de animal de sacrificiu. Turma de oi din Turmă şi candelabru este aproape fonică. Singurele animale care ne privesc direct în faţă, nu dintr-o parte, oile, încă păstrează o compoziţie figurativă lineară, atât de importantă pentru Fikl”, scrie Chen Tamir după expoziţia de la New York, Solo Show Slag Gallery, New York Labyrinth (2 aprilie - 9 mai 2009)

 

Pictura lui Fikl evocă eliberarea din corsetul sufocant al dogmei, resurecție asumată în pasta colcăitoare a mângâierii concupiscente prin bagheta magică a pensulei cu care dirijează magistral distilatul luminic ce astfel sublimă într-o carismatică simfonie cromatică. Autorul, în mod asumat, anulează distanța dintre pictură și imaginea fotografică, reiterând monumental un areal pictural onctuos, contemplativ, incomensurabilul încremenit în eterna densitate a clipei, instaurând astfel într-un mod aparte nemurirea. Tematica nu atinge decât tangent apanajul exprimării fastului baroc, la distanță de subterfugiile cameleonice ale surealului ce alunecă spre fantasma oniricului facil. Autorul se menține într-un teritoriu de manevră simbolic personal, pregnant, ce invocă subiectiv filozofic liziera neantului” - Gabriel Kelemen

 

Surse:

Grimacovschi, Oana, „Casa artistului: Gheorghe Fikl, un timişorean <ales> de prinţul Charles”, Orizonturi culturale italo-române, 9 Septembrie 2013, URL: http://www.orizonturiculturale.ro/ro_proza_Gheorghe-Fikl.html

Stoeac Vlăduți, Mirela, „Gheorghe Fikl, pictorul timișorean care l-a cucerit pe Prințul Charles al Marii Britanii cu arta sa”, Press Alert, 18 Aprilie 2014, URL: http://www.pressalert.ro/2014/04/gheorghe-fikl/

LOGIN TO LAVACOW

×
×

Join Our Newsletter

Get notified of upcoming auctions and works of interest.

×

In order to place bids you have to fill in your Account Information with the mandatory Auction Settings.
Go to Auction Settings

Your bid was successfully received.